Convertirea în masă a unui grup de protestanți din Coasta de Fildeș (Africa), și minunea ce s-a petrecut cu apa botezului

http://africaofmyheart.wordpress.com

AFRICA OF MY HEART

Convertirea în masă a

unui grup de protestanți din Coasta de Fildeș (Africa),

și minunea ce s-a petrecut cu apa botezului

Am ajuns pe Coasta de Fildeș, povestește episcopul Ghanei, Pantelimon, după optsprezece ore de călătorie. Și ne gândeam:  „Acum ce vom face?”. Când nu mai aveam nicio nădejde omenească și am hotărât să ne întoarcem în Ghana, a sunat telefonul. Era un grup de protestanți din zonă, care de șase ani de zile căutau rădăcinile creștinismului. După ce au studiat fenomenul, au descoperit Ortodoxia!!! Oameni curați la suflet! Am hotărât să îi botez, dar mergând să vedem râul, am descoperit că era plin pe toată suprafața de gunoaie. Unde să săvârșim Taina Botezului? Cum să verși acolo Sfântul Mir? Era nevoie de câteva luni pentru a-l curăța… Seara s-a iscat o furtună grozavă și prin dumnezeiască minune, în dimineața următoare nu se mai afla niciun gunoi în apă. După terminarea botezului m-au cuprins niște dureri cumplite și a trebuit să merg la spital. Cu ajutorul lui Dumnezeu am continuat lucrarea… Aceștia erau primii ortodocși!

Sursă:

https://plus.google.com/u/0/+ΑδελφήΑγάθη

http://africaofmyheart.wordpress.com

AFRICA OF MY HEART

Reclame

Video: Dragomirna Monastery in Suceava, Romania

http://orthodox-heart.blogspot.com

ORTHODOX HEART

Dragomirna Monastery in Suceava, Romania

Saint Martyr of Christ Nun Heruvima Tanasa from Petru Voda Monastery, Romania (+1998) – November 8

http://saintsofmyheart.wordpress.com

SAINTS OF MY HEART

ger1

download-4

 

download-3

Saint Martyr of Christ Nun Heruvima Tanasa from

Petru Voda Monastery, Romania (+1998)

November 8

„The holy comemoration of the Martyrs sanctifies with the Holy Spirit all those who sanctifies it with Orthodoxy” (Octoich, tone 6, Monday at Matins)

Because I read recently in one of the central newspapers that at the Central University of Europe from Budapesta, founded in 1990, the largest number of students from a single country was of romanians, 145 students from 1990 since now, I have decided to write this material about what I have seen and heard.

In the Petru Voda cemetary rests, since more than 5 years, nun Heruvima, whose name as a laywoman was Svetlana Mihaela Tanasa. Nun Heruvima was born in 1969 and graduated the university of classical languages from Iasi, and received in 1995 a scholarship from Soros Foundation, for a mater in medieval history at CEU, Budapesta. Her thesis for master was the research of a manuscript of the Explanation to the Genesis wrote by St. John Chrysostom, and she proved, in that thesis, that the text printed by the jesuits and assumed by J.P. Migne in Patrologia Graeca has many interpolations and changes from the manuscript used in research, which contained a truly chrysostomic text, full of spirit. The conclusion was that a future critical edition of Explanation of Genesis will find the ballast introduced with bad-will by the Jesuits. (…)

Her teachers appreciated her work and proposed her to do apply for a doctor degree. Her thesis was focused also on Genesis: she was supposed to prove that the Holy Fathers followed in their explanation to Genesis the heretic Origene. Svetlana started to work with trust, not being aware of the fact she Continuă lectura „Saint Martyr of Christ Nun Heruvima Tanasa from Petru Voda Monastery, Romania (+1998) – November 8”

Sfânta Muceniță Daniela din România (+2004) – Mărturii zguduitoare din viaţa muceniţei Daniela din Bucureşti

http://saintsofmyheart.wordpress.com

https://romaniaofmyheart.wordpress.com

ROMANIA OF MY HEART

SAINTS OF MY HEART

Sfânta Muceniță Daniela din România (+2004)

Mărturii zguduitoare din viaţa muceniţei Daniela din Bucureşti

Această floare aleasă a răsărit pe pământul românesc în anul 1967. De micuţă era foarte apropiată de Dumnezeu. Când ieşea de la şcoală trecea totdeauna pe la biserică. Pentru aceasta era mustrată foarte aspru de tatăl ei: „Unde ai fost? Toata ziua la biserică? La popii tăi? Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu?” Iar ea nu zicea nimic, numai lacrimile îi curgeau pe obraji.

Era evlavioasă şi stătea mult timp la rugăciune. La banchetul de la sfârşitul liceului n-a vrut să se ducă. Diriginta ei o ruga: „Hai, Dănuţa, vino şi tu cu noi!”, însă ea a zis: „Nu pot, dar să ştiţi că eu vă iubesc foarte mult pe toţi, însă la banchet nu pot veni…iertaţi-mă…”. Era foarte blândă şi foarte bună cu toţi. Îi Continuă lectura „Sfânta Muceniță Daniela din România (+2004) – Mărturii zguduitoare din viaţa muceniţei Daniela din Bucureşti”

Citate Ortodoxe despre dragoste

http://orthodoxyislove.wordpress.com

https://romaniaofmyheart.wordpress.com

ROMANIA OF MY HEART

ORTHODOXY IS LOVE

Citate Ortodoxe despre dragoste

Unde este iubire, acolo este Dumnezeu. ( Fericitul Augustin)

Nu în unirea trupurilor sta necuratia, ci în cugetele si în intentia oamenilor. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Iubirea e tare pentru ca poate merge pâna la moarte. ( pr. Dumitru Staniloae)

A-i iubi pe vrajmasi înseamna a-L imita pe Dumnezeu. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Dragostea schimba însasi natura lucrurilor. În mâna dragostei, toate devin bune. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

A iubi cineva pe cel drag este un lucru al firii; a iubi cineva si pe vrajmasi este un lucru al harului. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Dragostea este bucuria de a face altora bucurie. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Saracia sau bogatia nu pot învinge dragostea, dar dragostea poate învinge si saracia si bogatia. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Cea dintâi si cea mai mare datorie a noastra este sa pastram între noi legatura dragostei. ( Nicodim Patriarhul României)

Iubirea este principiul vietii si Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne reveleaza iubirea si viata în iubire, de la obârsia ei divina. (pr. Constantin Galeriu)

Iubirea duce la cunoastere. (…) Dupa cum amintirea focului nu-ti încalzeste trupul, tot astfel credinta fara dragoste nu-ti va încalzi sufletul. ( Sfântul Maxim Marturisitorul)

Revelatia ne învata ca Dumnezeu este dragoste. Existenta îsi are începutul, de asemenea, în dragoste ca dar al lui Dumnezeu. Rascumpararea si nasterea noastra din nou s-a facut tot prin dragoste, o dragoste atât de mare, încât a dus la jertfa Fiului lui Dumnezeu. Semnele Rascumpararii trebuie sa reveleze în cele din urma si in noi <chipul> lui Dumnezeu, aceasta realitate fundamentala, pentru a putea spune : omul este dragoste. ( pr. Constantin Galeriu)

Doua iubiri au zidit doua cetati : iubirea de sine, mergând pâna la dispretul fata de Dumnezeu – cetate terestra, si iubirea de Dumnezeu, mergând pâna la dispretul de sine – cetate celesta. Una este glorificata în sine însusi, cealalta în Domnul Dumnezeu. ( Fericitul Augustin)

Dragostea îl preface pe cel ce iubeste în chipul celui iubit : daca-L iubesti pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; daca-l iubesti pe diavol, diavol vei fi; daca-ti iubesti trupul, trup vei fi. Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii : de a uni pe cel ce iubeste cu cel iubit. ( Fericitul Augustin)

Lumea este o tesatura de sentimente, puse în miscare de diferite vointe. (…) Cum ar fi lumea daca toti ar iubi ? (pr. Al. Constantinescu)

Iubirea de Dumnezeu este extatica, facându-ne sa iesim din noi însine. ( Sfântul Dionisie Areopagitul)

Iubirea lui Dumnezeu este forta motrice, modalitate de manifestare si de recunoastere a Lui, cerc etern, care îsi are originea în bine si se întoarce în bine. ( Sfântul Dionosie Areopagitul)

Unicul adevar este iubirea. (…) Iubirea este aceea care da viata si caldura, care inspira si calauzeste. Iubirea este sigiliul pus creatiei, semnatura Creatorului. Iubirea explica lucrul mâinilor Sale. ( pr. Theoklitos)

Dragostea, radacina si izvorul binelui. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)

Dragostea frateasca este hrana duhovniceasca. ( Sfântul Clement Alexandrinul)

Pe calea iubirii, urcam spre Dumnezeu. ( Fericitul Augustin)

Când l-ai vazut pe aproapele tau, pe Dumnezeu L-ai vazut. ( Sfântul Clement Alexandrinul)

Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu. ( Sfântul Isaac Sirul)

Dragostea duce la fericire. ( Fericitul Augustin)

Dragostea este adevarata slujba pentru Dumnezeu. ( Sfântul Ciprian)

Dragostea este raiul. ( Sfântul Cadoc)

Întrucât este iubire, Dumnezeirea se misca; iar întrucât este iubita, misca spre sine toate lucrurile care sunt capabile de dragoste. ( Sfântul Maxim Marturisitorul)

Dumnezeu nu se uita la fapte, ci la dragostea cu care au fost facute. Nu e nimic mult, când oamenii iubesc putin, asa cum nu este putin, când oamenii iubesc mult. ( Sfântul Vasile cel Mare)

Numai cine îsi iubeste aproapele, Îl iubeste pe Dumnezeu. ( Sfânta Scriptura)

Istoria convertirii minunate la Ortodoxie a monahului Abel (Anastasie Gkiouzelis) din Atena, Grecia

http://gkiouzelis.blogspot.com

https://romaniaofmyheart.wordpress.com

ROMANIA OF MY HEART

ORTHODOX HEART

Istoria convertirii minunate

la Ortodoxie a monahului Abel (Anastasie Gkiouzelis)

din Atena, Grecia

Este o mare binecuvântare a se naște cineva ortodox, însă din păcate nu toți înțelegem însemnătatea acestui lucru. Vă voi povesti cum m-am convertit la Ortodoxie.

Mă numesc Anastasie Gkiouzelis și m-am născut în Atena, Grecia, în anul 1981, într-o familie protestantă. Mai precis, părinții mei făceau parte dintr-o ramură a ereziei protestante, ce se chema „Biserica fără nume”, înființată în Irlanda în anul 1897.

Până la vârsta de 16 ani frecventasem regulat adunările protestanților, crezând în sinea mea că ei reprezintă biserica cea adevărată. În scurt timp, însă am început să urăsc creștinismul și am renunțat să mai frecventez întrunirile lor duminicale.

Am devenit ateu, dar în adâncul sufletului meu clocotea o sete nestăpânită de a cunoaște adevărul. Îmi simțeam sufletul gol și doream să îl umplu cu noi experiențe. Mi-am găsit refugiul în muzica rock, adoptând ideile și stilul de viață hippie. Mai mult decât atât, am început să studiez religia lui Faraon, umplându-mi dormitorul cu diverse statui egiptene.

Fiind o fire deschisă am început să îmi fac noi prieteni. La vârsta de 17 ani am cunoscut câțiva studenți ortodocși, cu care am legat o prietenie strânsă. Dar niciodată nu am vrut să deschid vreun subiect pe tema credinței.

În luna septembrie a anului 1999, un cutremur puternic, urmat de mai multe replici, a zguduit Atena. Acest eveniment m-a marcat foarte tare, încât din pricina fricii nu puteam dormi, nici măcar nu mă puteam întinde pe pat.

Într-una din acele seri, pe când îmi făceam ordine în bibliotecă, am găsit o carte mică, un Nou Testament, și am început să citesc. Am observat cu uimire că sufletul mi se umpluse de pace și bucurie. Frica care mă stăpânea îmi dispăruse și imediat am gândit că Dumnezeu există și că tocmai mi se arătase. În dimineața zilei următoare mi-am sunat prietenii și i-am îndemnat să citească Noul Testament pentru a scăpa de frica cutremurelor.

Aceștia au rămas foarte impresionați pentru că nu se așteptau la așa ceva. Astfel am început iarăși să merg la adunarille protestante, pe care le părăsisem de doi ani.

La un moment dat am încercat să îi propun unei fete din grupul nostru să vină la adunare. Aceasta, însă s-a supărat și a plecat plângând. Mai apoi prietenii mei m-au întrebat dacă sunt botezat ortodox și le-am răspuns că nu. Au încercat de câteva ori să îmi spună că mă aflu în erezie și că doar credința ortodoxă este cea adevărată. Din pricina egoismului m-am umplut de mânie și am început să rostesc cuvinte grele la adresa Ortodoxie. În familie, de mic fusesem bine îndoctrinat și nu puteam accepta că mă aflu în rătăcire, așa că m-au lăsat în pace.

Într-o zi am gândit în sinea mea: ,,Anastasie, știi bine că prietenii tăi te iubesc cu adevărat! Ești sigur că nu au dreptate? Poate tu te afli pe drumul greșit!? Cercetează mai întâi credința ortodoxă și apoi trage concluzii!’’

După câteva zile am intrat într-o biserică ortodoxă și m-am rugat în fața icoanei lui Hristos și a Maicii Domnului, zicând:

„Hristoase al meu, nu știu dacă Ortodoxia este credința cea adevărată! Dar știu că ai spus în Evanghelie: ‘Celui ce bate i se va deschide’. Arată-mi care este credința cea dreaptă și te voi urma. Amin”.

Din acea zi am început să merg duminică la biserică, dar nu regulat, o dată la două săptămâni, căci nu renunțasem la adunările duminicale. Uriunde mă aflam, mă rugam cu căldură Domnului să îmi arate calea cea dreaptă.

În anul 2000 prietenii mei mi-au propus să mergem în insula Eghina, la mănăstirea Sfântului Nectarie și am acceptat. Când am ajuns acolo, le-am cerut să rămân singur, pentru a mă ruga la mormântul Sfântului Nectarie.

Am îngenunchiat zicând:

„Sfinte Nectarie, dacă exiști și mă asculți, te rog arată-mi dacă această credință este cea adevărata! Ajută-mă și descoperă-mi calea!”.

La întoarcere am simțit o pace adâncă, dar nu le-am spus nimic prietenilor mei când m-au întrebat ce se întâmplă cu mine.

Când ne-am revăzut, am adus vorba de excursia din Eghina. Uitasem cu totul numele Sfântului Nectarie. Le spuneam că am fost la mănăstirea Sfântului Andrei.Toți au fost foarte surprinși de faptul că nu îmi aduceam aminte numele Sfântului Nectarie.

Timpul curgea, dar căutările mele nu încetaseră, continuam să mă rog . În vara acelui an am vizitat insula Tinos rugându-mă Icoanei Făcătoare de minuni a Maicii Domnului să îi dea liniște sufletului meu neîmpăcat. Am primit de la prietenii mei o iconiță mică a Maicii Domnului pe care am luat-o cu mine. Ajuns la hotel am lăsat iconița pe noptieră, într-o pungă, și am aprins o lumânare.

M-am întins și am adormit fără să îmi dau seama. La miezul nopții m-am trezit speriat, când am văzut noptiera în flăcări. Am reușit să sting focul cu o haină și m-am gândit că Maica Domnului m-a trezit la timp, ferindu-mă de un dezastru iminent.

Când am ajuns în Atena, am agățat iconița pe un perete. Nu credeam în Ortodoxie, dar trăiam cu impresia că Maica Domnului mă păzise în acea noapte. La vederera iconiței, părinții mei s-au umplut de mânie, iar mama mă amenința că o va arunca dacă nu o voi lua singur de pe perete. Am încercat să le spun că nu făcusem nimic rău, dar scandalul a continuat multe zile acasă. Într-o zi mama mi-a spus cu mânie că in dimineața următoare va arunca icoana. I-am răspuns cu liniște să facă cum o va lumina Dumnezeu. Am gândit că în cazul în care Ortodoxia este credința adevărata, mama nu va putea arunca iconița, și astfel voi putea înțelege și eu unde se află adevărul.

Dimineața când m-am trezit iconița nu mai era pe perete. Frații mei o ascunseseră pentru a nu o gasi mama, dar nu eram convins dacă acesta este răspunsul pe care îl căutam. La amiază am plecat să mă plimb cu o prietenă și am lăsat iconița intenționat pe perete. Prietenei mele i se făcuse rău și am mers să îi cumpăr un suc de portocale. În momentul în care am băgat mîna în buzunar după portofel, am constatat cu uimire că iconița se afla în buzunarul meu. Când am întrebat-o pe mama ce făcuse, mi-a spus că ea însăși luase iconița și o ascunsese într-un halat, crezând că eu o luasem de acolo. I-am spus că nu o luasem și că am găsit-o în buzunarul pantalonilor mei, dar nu m-a crezut.

Am crezut imediat că se petrecuse o minune si că Dumnezeu îmi arătase vădit că Ortodoxia este credința adevărată. Am mers apoi la o biserică din apropiere, cu hamul Sfintei Treimi. Am vorbit cu un părinte, povestindu-i cele întîmplate și spunându-i că vreau să mă botez ortodox. Acesta mi-a spus că trebuie să fiu ferm convins că vreau să devin ortodox. Astfel am început orele de catehism. Am fost botezat în Sâmbăta lui Lazăr, pe 7 aprilie 2001, într-o mică biserică cu hramul Sfântului Andrei. Apoi am făcut legătura cu întâmplarea din Eghina și de faptul că pomenisem numele Sfântului Andrei. Gândul mi-a zburat la Sfântul Nectarie, crezând că el m-a ajutat să devin ortodox. Am cumpărat o carte cu viața Sfântului Nectarie și am rămas uimit când am citit că numele de mirean al Sfântului era Anastasie! Ca al meu! Iar ca monah l-a chemat Lazăr! Și eu fusesem botezat în sâmbăta lui Lazăr. Nimic nu este întâmplător!

Într-o zi diavolul a început să îmi semene gânduri de hulă împotriva Sfinților, cum că trebuie să ne rugăm numai lui Hristos și nu Sfinților. Încercasem să le alung, dar mă chinuiau destul de tare. În scurt timp am primit de la o creștină o iconiță mică a Sfântului Hristofor. Am aflat că Sfântul este ocrotitorul călătorilor și m-am bucurat pentru că și eu conduceam. Cu bucurie am pus iconița în mașină.

După câteva zile mă întorceam cu mașina de la serviciu. Fiind foarte obosit am adormit la volan, fără să realizez, am trecut dormind peste un mare pod și m-am izbit apoi în două mașini. Am făcut praf mașina și celelalte au suferit avarii, însă nimeni nu a fost vătămat.

Am înțeles atunci că Sfântul Hristofor mă păzise și că trebuie să ne rugăm Sfinților, scăpând astfel de războiul cumplit al gândurilor de hulă.

După trei luni l-am cunoscut pe părintele Ioan Kostof, ucenic al părintelui Epifanie Teodoropulos, care se ocupă cu scrierea cărților apologetice( împotriva ereziilor), și de educația duhovnicească a tinerilor.

Mergând la omiliile sfinției sale, mi-a spus că Dumnezeu mi se descoperise prin minuni, din pricina setei mele pentru adevăr. Mi-a mai spus că în Scriptură este arătat adevărul credinței, pe care protestanții o răstălmăcesc. În timp mi-a tâlcuit toată Sfânta Scriptură și parcă mi s-a luat un văl de pe ochi. Am înțeles limpede tainele credinței ortodoxe celei drepte!

Ceea ce m-a impresionat profund în ortodoxie este lucrarea Taina Sfintei Spovedanii și rolul important duhovnicului în viața noastră.

Celor ce sunteți protestanți și în afara Bisericii Ortodoxe, vă doresc din toată inima să deveniți ortodocși, ca sufletul vostru să se poată bucura cu adevărat! Pentru că așa cum spune Sfântul Iustin Popovici (+1979), sufletul nostru oftează după Dumnezeu, îi este dor de Hristos, de Creatorul său și de casa Sa, adică de Ortodoxie! Chiar și sufletul unui ateu, care Îl neagă pe Dumnezeu, Îl caută și Îl dorește!

Celor ce vă aflați în Biserica Ortodoxă, vă doresc să fiți aproape de Sfânta Spovedanie, ca să aveți mereu în inimile voastre bucuria lui Hristos!

În anul 2002 am aflat că părintele Ioan va înființa o mănăstire care se va ocupa de editarea cărților apologetice și de Sfânta Spovedanie. Cu multă bucurie i-am spus părintelui Ioan că și eu vreau să devin monah. După cinci ani de noviciat, am fost călugărit pe 15 martie 2008, primind numele Abel, în cinstea protopărintelui nostru Abel.

Din anul 2013 mă ocup de editarea unor site-uri ortodoxe, în special de realizarea unor filmulețe ce conțin informații despre prezența Ortodoxiei în lumea întreagă. Le puteți vedea aici: http://gkiouzelis.blogspot.com

Îmi doresc ca toți oamenii să afle despre Ortodoxie și cei care însetează după adevăr să cunoască acest tezaur neprețuit.

Dumnezeu să binecuvinteze toată lumea!

Monahul Abel

http://gkiouzelis.blogspot.com

gkiouz.abel@gmail.com

Simtiti-va liberi să îmi scrieți pe email…!

Natura de vis (Μ. K.) ╰⊰¸¸.•¨* Poezie

http://orthodoxyislove.wordpress.com

https://romaniaofmyheart.wordpress.com

ROMANIA OF MY HEART

ORTHODOXY IS LOVE

Natura de vis (M. K.)

Minunată este zidirea Ta, Atotputernice!
Simt mirosul ierbii și al florilor parfumate!
Al pământului reavăn și al pomilor varuiti!
Am pierdut aceste bucurii senine,
Ne-am închis mai abitir în trupul de lut!

Am făcut din viața un chin făr’de nume,
Am ales să ne facem chipuri de lut!
Cu drag privesc la frumoasa natură,
O, cât mai ești!? O, cât mai sunt!?