Sfânta Muceniță Puplia din Antiohia, Turcia – 9 octombrie

http://saintsofmyheart.wordpress.com

SAINTS OF MY HEART

canada dds

sf-mc-poplia-din-antiohia-sec-iv-1-1

Sfânta Muceniță Puplia din Antiohia, Turcia

9 octombrieSursă

https://sfintisiicoane.wordpress.com

https://sfintisiicoane.wordpress.com/2015/10/09/sfanta-mucenita-puplia-din-antiohia-turcia-9-octombrie/

SFINTI SI ICOANE

Aceasta a trăit pe vremea pagânului Iulian, măritată fiind mai înainte și născând roadă vrednică lui Dumnezeu, pe preotul Ioan care fu purtător de grijă pentru orânduiala Bisericii, pururea fugind de vrednicia episcopiei, pentru multa lui smerenie.

Deci mergând atunci împăratul Iulian la Antiohia și silind pe toți să creadă în demoni, această cinstită bătrână începu a cânta în fața împăratului cu niște fecioare:

–Idolii păgânilor argint și aur, lucruri făcute de mâini omenești.

Pentru aceasta târând-o, o bătutră atât de tare peste obraz încât se roși pământul de sângele ei, însă nu fu omorâtă până la întoarcerea Paravatului. Acela însă fiind înjunghiat nu se mai întoarse, iar ea trăind un an după aceea, cu pace se duse către Domnul, în veacul al IV-lea, pururea mijlocind pentru toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Reclame

Sfânta Sofia din Klisura, Grecia „cea nebună pentru Hristos” și animalele sălbatice (+1974) – 6 mai

http://saintsofmyheart.wordpress.com

http://animalsofmyheart.wordpress.com

ANIMALS OF MY HEART

SAINTS OF MY HEART

Sfânta Sofia din Klisura, Grecia

„cea nebună pentru Hristos” și animalele sălbatice (+1974)

6 mai

Dragostea Sfintei Sofia din Klisura nu se răsfrângea numai asupra oamenilor, ci și către întreaga zidire, cuvântătoare sau necuvântătoare, sălbatică sau domestică.

În preajma muntelui sălbatic de lângă mănăstire circulau mulți urși, lupi și alte sălbăticiuni. Cu toate aceste animaluțe reușise să se împrietenească Sfânta Sofia.

Din multele istorioare care circulă cu privire la aceasta, ne vom referi la doar trei, care sunt mai deosebite.

Un soldat pensionar, care obișnuise să o viziteze pe Sfânta Sofia până în clipa morții ei, povestește ceva de neconceput pentru oamenii din zilele noastre.
Sfânta avea o ursoaică, care venea și mânca din mâna ei pâine sau orice altceva. Și puteai vedea acea dihanie imensă, dar fără răutate, luând hrana și lingându-i apoi mâinile și picioarele în semn de mulțumire. Apoi se furișa în pădure. Pe ursoaică o botezase Rusa.

Dimitrie G. născut în anul 1960 în Ptolemaida, povestește că și el o văzuse pe Sfânta Sofia la pârâu împreună cu ursoaica, pe care o ținea legată cu o curelușă. Dacă vreun necunoscut ar fi văzut această priveliște neobișnuită, ar fi înlemnit de spaimă.

Pe Rusa o văzuse și Vasilica K. din Bariko. Odată un soldat, văzând din depărtare fiara împreună cu Cuvioasa, a vrut să o împuște, crezând că îi va face rău. Îndată, însă Sfânta a început sa strige și apropiindu-se de el i-a explicat că animalul sălbatic era blând și fără de răutate.

Alți pelerini au văzut trei serpișori care dormeau la capul Cuvioasei, fără a-i face însă nici un rău și spunându-le oamenilor să nu se teamă pentru ca nu au obiceiul de a mușca.

Unii pelerini care o însoțeau la Biserica Sfintei Treimi, unde îngrijea candela, au văzut un șarpe mare încolăcit și s-au speriat foarte tare vrând să îl omoare. Sfânta i-a certat cu cuvintele: „De vreme ce nu vă deranjează, lăsați-l în pace. Este al bisericii.”

Atât de mare este dragostea Sfinților pentru animale, pentru toată zidirea și în special pentru Ziditorul ei, Care le-a creat pe toate întru adânc de înțelepciune!

Sursă:

https://plus.google.com/u/0/+ΑδελφήΑγάθη

http://cominghomeorthodoxyofmyheart.wordpress.com

COMING HOME – ORTHODOXY

Sfânta Cuvioasă Faraildis, ocrotitoarea Belgiei și a Franței (650 —740)

http://heavenonearthorthodoxy.wordpress.com

HEAVEN ON EARTH – ORTHODOXY

Sfânta Cuvioasă Faraildis,

ocrotitoarea Belgiei și a Franței (650 —740)

Sfânta Faraildis este o Sfântă ortodoxă care s-a născut în localitatea Gandi, din Belgia, și a trăit în Bruay-sur-L’Escaut, Franța.

Dumnezeu a binecuvântat-o cu lungime de zile, adică 90 de ani(650 —740).
Familia din care s-a născut a rodit mai mulți Sfinți, și anume: cele două surori, Sfintele Gudula și Reinildis, fratele ei, Sfântul Episcop Emembert și mătușa ei, Gertrude, stareță la mănăstirea din Niveelle, Franța.

Tatăl Sfintei se numea Thierry și era nobil. Acesta îl însoțea pe împărat în expedițiile sale militare, iar în timp de pace locuia în casele împărătești în preajma acestuia.

Din copilărie, Sfânta a primit o educație creștină foarte bună la mănăstirea mătușii sale: Gertrude. Iubindu-l mult pe Hristos a făgăduit că va petrece viața în feciorie, însă părinții au căsătorit-o fără voia ei, cu un nobil bogat, pe nume Guy din Bruay-sur-L’ E scăzut, Franța.

În ciuda insistențelor ei, soțul a început să o maltrateze, nerespectându-i dorința de a nu trăi împreună, deoarece se făgăduise Domnului.

Dar la scurt timp acesta a fost lovit de calul său și a murit. Din acea clipă, Sfânta s-a dedat cu totul rugăciunii și faptelor de milostenie.

Pentru a le potoli setea lucrătorilor din țarină, Sfânta a făcut să izvorască apă prin rugăciune, într-un loc pietros. Acea apă sfințită avea puteri tămăduitoare și mulți copii bolnavi și-au găsit vindecarea acolo.

De asemenea, Sfânta Faraildis iubea și îngrijea animalele. Lângă casa ei veneau foarte multe gâște sălbatice, pe care le adăpa și le hrănea. Într-o dimineață a găsit o gâsca moartă, și s-a întristat foarte tare. Apoi, rugându-se a înviat-o. Din pricina acestei minuni, Sfânta Faraildis este înfățișată în icoane cu o gâscă în brațe.

Sfânta Faraildis este ocrotitoarea copiilor bolnavi și a animalelor și este apărătoarea localității Gandis, din Belgia.

A adormit în pace la vârsta de 90 de ani și se prăznuiește la data de 4 ianuarie. După adormirea ei, Sfintele ei Moaște s-au păstrat la Mănăstirea Bavan, din Fandis.

Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne pe noi. Amin.

Sursă:

https://plus.google.com/u/0/+ΑδελφήΑγάθη

http://saintsofmyheart.wordpress.com

SAINTS OF MY HEART

Sfântul Modan, misionarul Scoției, ctitorul și egumenul mănăstirii Dryburgh, pustnic în Dumbarton în secolul al-VI-lea, prăznuit la data de 4 februarie și 30 august

http://havefaithorthodoxy.wordpress.com

HAVE FAITH – ORTHODOXY

Sfântul Modan, misionarul Scoției,

ctitorul și egumenul mănăstirii Dryburgh, pustnic în Dumbarton în

secolul al-VI-lea, prăznuit la data de 4 februarie și 30 august

Sfântul Modan s-a născut în Irlanda ortodoxă în secolul al-VI-lea, fiind fiul unui căpitan de arme.

Din dragoste pentru Hristos se călugărește și ridică o mică biserică în localitatea Dryburgh, din Scoția, la anul 522.

Acolo il va propovădui lumii pe Hristos. Și mai târziu, tot în acel loc, va construi o mănăstire ortodoxă celtică.

La început, Sfântul Moden, a mers sa vestească cuvântul Evangheliei în regiunile scoțiene Falkirk, Stirling și Forth. Apoi a fost ales egumen, cinste pe care a primit-o cu multă greutate.

După mulți ani de stareție, se retrage în pustie, în regiunea Dumbarton, tot în Scoția, unde a adormit în pace.

Sfintele lui moaște se păstrează până în prezent în localitatea Rosnealth, din Scoția.

Cu ale lui sfinte rugăciune, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Sursă:

https://plus.google.com/u/0/+ΑδελφήΑγάθη

http://saintsofmyheart.wordpress.com

SAINTS OF MY HEART

Vestiri – Predică la sărbătoarea Bunei – „Iată vei lua in pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus” (Luca 1, 31)

http://holyvirginmary.wordpress.com

HOLY VIRGIN MARY MOTHER OF GOD

Romania-Vacation-1280x720

Bunavestire-de-Gabriel-Chituc-600x600

Vestiri – Predică la sărbătoarea Bunei

„Iată vei lua in pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus” (Luca 1, 31)

Sursă:

https://www.comuniuneortodoxa.ro

https://www.comuniuneortodoxa.ro/predici-si-articole/predica-la-sarbatoarea-bunei-vestiri/

Comuniune Ortodoxă

Era în timpul domniei Cezarului August, când ostaşii – romani patrulau şi jefuiau pământul Ţării Sfinte, când poporul lui Israel mocnea de ură împotriva cotropitorilor străini care le răpiseră libertatea.
Se aştepta din zi în zi ca cineva să-i anunţe că prima veste bună făcută de Dumnezeu omenirii se împlineşte acum, că cerul a găsit timpul potrivit pentru a-l ridica pe om de la moarte la viaţă.

Astăzi prorocia făcută de Isaia cu o sută de ani în urmă prin cuvintele: „Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele Lui Emanoil” (7, 14) se împlineşte. În Continuă lectura „Vestiri – Predică la sărbătoarea Bunei – „Iată vei lua in pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus” (Luca 1, 31)”

Η Αγία Νεομάρτυς Ντανιέλα (Δανιηλία) Μοναχή από το Βουκουρέστι της Ρουμανίας, το Μαρτυρικό Λουλούδι του Πάσχα (+6 Απριλίου, Μεγάλη Τρίτη, 2004)

https://romaniaofmyheart.wordpress.com

http://havefaithorthodoxy.wordpress.com

HAVE FAITH – ORTHODOXY

ROMANIA OF MY HEART

Η Αγία Νεομάρτυς Ντανιέλα (Δανιηλία) Μοναχή

από το Βουκουρέστι της Ρουμανίας,

το Μαρτυρικό Λουλούδι του Πάσχα

6 Απριλίου

+ Μεγάλη Τρίτη, 2004

Αυτό το εκλεκτό λουλούδι άνθισε στη Ρουμανική γη το 1967. Από μικρή ήταν πολύ κοντά στο Θεό. Οταν έβγαινε από το σχολείο περνούσε πάντοτε από την εκκλησία. Γι’αυτό ο πατέρας της την μάλωνε πολύ σκληρά. „Που ήσουν; Ολη μέρα στην εκκλησία πας με τους παπάδες σου; Τι σου προσφερε ο Θεός;”. Ενω αυτή δεν έλεγε τίποτα, μόνο δάκρυα έτρεχαν από τα μάτια της.

Ηταν εύλαβης και προσευχόνταν πολλές ώρες. Στο σχολικό χορό, όταν τελείωσε το λύκειο δεν ήθελε να πάει. Η καθηγήτριά της την παρακαλούσε να πάει κι αυτή μαζί τους, ενώ εκείνη έλεγε „Δε μπορώ. Ξέρετε ότι σας αγαπώ όλους πολύ, αλλά συγχωρήστε με δε μπορώ να έρθω στο τραπέζι”. Ειχε χαρακτήρα πράο και ήταν καλή με όλους. Βοηθουσε τους συμμαθητές της στα μαθήματα και καθόνταν τη νύχτα και έγραφε γι’αυτούς. Ήταν πολύ καλή μαθήτρια τοσο στο σχολείο όσο και στο Πανεπιστήμιο. Ήταν πολύ εργατική. Όλα τα ρούχα της τα έφτιαχνε μόνη της.

Ηταν πνευματικό τέκνο του μεγάλου πνευματικου π.Σοφιάν από τη μονή Αντίμ.

Όταν ήταν φοιτήτρια περιποιούνταν μια παράλυτη γριά την οποια είχαν ξεχάσει όλοι, την κυρα-Ιωάννα. Η Ντανιέλα πήγαινε καθημερινά, το πρωί πριν το Πανεπιστήμιο και το βράδυ. Ηταν αρκετά μακριά και ο κόπος μεγάλος. Την έπλενε, την περιποιούνταν, της έκανε τις αγορές. Της τραγουδούσε και της διάβαζε και έφερνε χαρά στην ψυχή της γριάς.

Μια φορά κάποιος την χτύπησε πολύ την αγία Ντανιέλα αν και ήταν αθώα. Αφου υπέμεινε εν σιωπή το ξύλο, γονάτισε και φίλησε το πόδι που με αγριότητα την είχε χτυπήσει.

Ήταν πολύ πράος χαρακτήρας και ελεούσε τους άλλους. Ποτέ δεν κατηγορούσε κανεναν και πάντα έριχνε το φταίξιμο στον εαυτό της.

Κάποια προσωπα από την οικογένεια της προσπαθούσαν να την πείσουν να παντρεύτει. „Όχι, όχι, εγώ θέλω να μείνω με τον Θεό”, έλεγε. „Μπορείς να είσαι με το Θεό και παντρεμένη”, της ελεγαν. Κι αυτή απαντούσε „ναι, αλλά αν θα παντρευτώ σημαινει ότι θα βάλω λίγο τον Θεό στην άκρη και εγώ δεν το θέλω αυτό. Θελω να δώσω το παν στο Θεό”.

Τη νυχτα προσευχόνταν πολλές ώρες. Ποτέ δεν έπεφτε για ύπνο χωρίς να κάνει τον κανόνα της. Τα αδέλφια της, της φώναζαν „Τι σου δίνει ο Θεος, τι μας ζαλίζεις με τους παπάδες σου, τι σου δίνει η πίστη σου; Αφού ο πατέρας σου δίνει φάγητο… Γιατί πήγες στο Πανεπιστήμιο για να μπεις σε μοναστήρι;”.

Όταν τελείωσε το Πανεπιστήμιο πήγε στο μοναστήρι. Ο πατέρας της την έψαχνε για πολύ καιρο και αφού την έφερε σπίτι την χτύπησε φριχτά.

Μια φορά, την τελεύταια βραδιά πριν την τελευταία αναχώρησή της για το μοναστήρι έκλαψε και προσευχήθηκε ασταμάτητα. Έκανε χίλιες μετάνοιες ζητώντας φωτισμό από την Παναγία. Ξημερώματα αποκοιμήθηκε. Όταν ξύπνησε πήρε την εικονίτσα της Παναγίας που της είχε χαρίσει ο π.Σόφιαν. Έκανε το σταυρό της, φίλησε την εικονίτσα και αποφασισμένη μάζεψε τα πραγματά της κι έφυγε. Επειτα έδωσε ένα γράμμα σε μία φίλη της για να το δώσει στον π. Σοφιανό. Να το περιεχόμενο του:

«Πάτερ είδα στο όνειρό μου την εικόνα της Παναγίας. Και είδα την εικόνα να ζωντανεύει και η Παναγία με κοίταζε προσεχτικά και εγώ τη ρωτούσα, τι να κάνω; Και είδα ότι με κοίταζε με πολύ πόνο. Και είδα δάκρυα στο μάγουλο της. Ξαφνικά άπλωσε τα χέρια της να προσευχηθεί και ένα δάκρυ έσταξε στο χέρι μου. Όταν με ακούμπησε το δάκρυ Της ξύπνησα και αποφάσισα να φύγω”.

Κι έφυγε. Στο δρόμο του Σταυρού, στο δρόμο του Σωτήρος Χριστου.

Όμως ο πατέρας της την βρήκε και αυτή τη φορά. Όταν την έφερε από το μοναστήρι τη χτύπησε πάλι φριχτά. Της έσχισε την μοναχική ενδυμασία μέ ένα ψαλίδι και την πέταξε στα σκουπίδια. Της έβγαλε από τον λαιμό το σταυρό και της φώναξε, οι παπάδες σου και η Εκκλησία… κλπ..  Τοτε εκείνη λιποθύμησε. Όταν ξύπνησε είπε στον πατέρα της „σε παρακαλώ άφησέ μου τις Eίκονες, δεν μπορώ να ζήσω χωρις αυτές”. Τότε ο πατέρας της έβαλε τις Eικόνες κάτω τις πάτησε και τις πήρε όλες. Τότε αυτή του είπε „Καλά μου τα πήρες όλα αλλά την ψυχή δεν μπορείς να μου την πάρεις”.

Και από τότε προσευχόνταν μόνο έτσι „Παναγία βοήθησέ με, Κύριε Ιησού Χριστέ μη με αφήνεις. Βλέποντας ο πατέρας της ότι δε μπορεί να την κάνει να παρεκκλίνει από την Ορθόδοξη ζωή, σκέφτηκε κάτι διαβολικό. Βρήκε κάποιους συναδέλφους του γιατρούς και της έβγαλαν διάγνωση „παρανοϊκή σχιζοφρένεια συνοδευόμενη με μυστικιστικό ντελίριο”. Μέχρι το τέλος της ζωής της ήταν υποχρεωμένη να παίρνει φάρμακα „για να ησυχάσει”. Τα δυο τελευταία χρόνια της τα πέρασε στο νοσοκομείο με σωληνάκια στη μύτη. Εξαιτίας των φαρμάκων ήταν σχεδόν πάντα αναίσθητη. Ο πατέρας της την φύλαγε από το πρωί μέχρι το βράδυ στις 22.00-23.00 μην τυχόν και έρθει σε επαφή με ευσεβή και πιστά πρόσωπα.

Η ακινησία της στο κρεββάτι και τα φάρμακα που της έδινε ο ψυχίατρος της προκάλεσαν παράλυση και απόφραξη του αυλού του εντέρου. Έτσι βασανισμένη πέθανε την Τρίτη 6 Απριλίου 2004, την Μεγάλη Εβδομάδα. Αυτό έγινε περίπου στις 22.00. Επειδή ο πατέρας της δεν θα δεχόνταν να έρθει ιερέας, κατά θαυμαστό τρόπο έμαθε για το θανατό της ο π.Κωνσταντίνος και κατά τις 23.00 τέλεσε την ακολουθία για τους κεκοιμημένους. Ο πατέρας της για πρώτη φορά έλειπε, αν και προηγουμένος τον είχαν δει στο νοσοκομείο…

Στον τάφο της άρχισαν να γίνονται θαύματα.

Το πρώτο θαύμα έγινε την Τετάρτη 12 Μαίου 2004 κάνοντας καλά έναν νέο που επί 8 χρόνια έπασχε από την ίδια με αυτήν ασθένεια που ψευδώς είχε γράψει ο πατέρας της ότι είχε. Το 2004 έκανε καλά έναν φοιτητή που έπασχε από μια ασθένεια των αγγείων και το 2005 έναν νεαρό που είχε κρίση σκωληκοειδιτιδος.

Ο τάφος της αγίας Ντανιέλας βρίσκεται στο κοιμητήριο Αντρονάκε στη συνοικία Κολεντίνα στο Βουκουρέστι.

Ιοάν Βλαντούκα, στο:

περιοδ. ATITUDINI

Πηγή:

https://proskynitis.blogspot.gr

https://proskynitis.blogspot.gr/2009/08/blog-post_26.html

ΠΡΟΣΚΥΝΗΤΗΣ

Sfânta Muceniță Heruvima din România (+1998) ╰⊰¸¸.•¨* Fericita Maică Heruvima de la Petru Vodă, “Golanca” lui Dumnezeu – Mărturisirile colegei de suferinţă, poeta Camelia Răileanu

http://saintsofmyheart.wordpress.com

SAINTS OF MY HEART

C5aFHu4U0AAFMl-

download-4

Sfânta Muceniță Heruvima din România (+1998)

download-3

Fericita Maică Heruvima de la Petru Vodă,

“Golanca” lui Dumnezeu.

Mărturisirile colegei de suferinţă, poeta Camelia Răileanu

Sursa:

http://www.marturisitorii.ro

http://www.marturisitorii.ro/2016/03/21/fericita-maica-heruvima-de-la-petru-voda-golanca-lui-dumnezeu-marturisirile-colegei-de-suferinta-poeta-camelia-raileanu/

MĂRTURISITORII

“Mi-a scris că luptă nu pentru că ar ține cu dinții de viața aceasta iluzorie, ci pentru că vrea să ducă lupta până la capăt.”

Maica Heruvima, drumul muceniciei de la Botoşani la Petru Vodă

Două destine tulburătoare, două vieţi care s-au sprijinit una pe cealaltă înduhovnicindu-se în iubire. O poveste prea puţin cunoscută, poate şi pentru că poartă în sine un incredibil omenesc, o fascinaţie care zdruncină, un inedit al mărturisirilor şi o îndrăzneală a trăirii pe care noi, cei ai cotidianului prezent, nu o mai credem posibilă.

Svetlana Tănasă a trecut la Domnul în straie de muceniţă, cu numele Heruvima. Odihneşte în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, iar povestea ei a devenit o adevărată pildă pentru ortodoxie după ce, în urma unei burse Soroş la Universitatea Central Europeană de la Budapesta (Ungaria), a contactat un cancer de piele (medicii confirmându-i că este vorba despre o iradiere). În urma acestei cumplite boli, Svetlana Tănasă se retrage la Continuă lectura „Sfânta Muceniță Heruvima din România (+1998) ╰⊰¸¸.•¨* Fericita Maică Heruvima de la Petru Vodă, “Golanca” lui Dumnezeu – Mărturisirile colegei de suferinţă, poeta Camelia Răileanu”